Ziar Nr.76

Se spune că speranța moare ultima.
Dar de ce să o lăsăm să moară, fie ea doar o speranță?
Am o dezamăgire care mă îndepărtează de speranță.
Există o clasă, o pătură socială, o elită a vremii. Cei care pe lângă capacitatea de a scrie și citii sunt înzestrați cu darul gândirii.
Ei sunt sparanța care moare.
Ceva nedefinit trebuie să le trezească calitatea maturității, Responsabilitate și Voluntarism.
Acum când sub ochii noștrii, zi de zi, ni se fură dreptul la un trai decent și drepturile elementare, acceptăm ca cea mai de jos ramură a evoluției intelectuale și morale, să ne domine.
Partidul Monarhist condamnă neo-comunismul, renăscut și instaurat cu metodele staliniste.
Amânăm un REFERENDUM pentru forma de guvernământ, fiindcă poporul nu e pregătit mental pentru o hotărâre și i s-a atrofiat instrumentul comparației și al demnității.
Maimuțele care nu văd, nu aud și nu sunt vocale, ne sunt reprezentative.
VĂ ÎNDEMNĂM LA CIVISM: Atitudine politică şi etică, zel de care dă dovadă un bun cetăţean; sentiment profund de dragoste şi de patriotism.