Ziar Nr.215

Experiența ne-a arătat că adevărata față a lumii se vede în momente de criză.

Avem pe viu exemplul țării vecine.

Un președinte atipic a cucerit simpatia poporului său care acum se sacrifică pentru dreptate.

Femeile și copiii fug dar bărbații rămân pe front. Luptă cu președintele lor împotriva unui dușman mult superior numeric.

Am fi mândrii ca și noi să le urmăm exemplu.

Spre deosebire de ucrainieni noi nu ne iubim conducătorii.

Nu poporul este laș, politicienii sunt trădători.

Se cer hotărâri pe măsură. Președintele și partidele nu se ridică la această înălțime.

Guvernul rămân face apel să-i ajutăm pe ucrainieni. E corect dar mai important este să ne ajutăm pe noi.

Partidul Monarhist nu este parlamentar.

Membrii simpatizanți nu au avut ocazia să-și demonstreze puterea electorală.

Fenomenul Ucraina se poate repeta aici.

Partidul Monarhist nu are politicieni exersați. Dar avem avantajul curățeniei morale și a dorinței de dreptate și adevăr.

Poporul este pasiv, sătul de minciunile parlamentare și de bâlbâielile conducerii.

Dorim să restabilim încrederea între alegători și aleși.

Ne asumăm responsabilitatea formării unei politici democratice reprezentantă a intereselor la zi.

Nu mai cităm din programul partidului din programul de guvernare fiindcă necesitățile nu sunt actualizate și se cer reacții instant.

Spunem adevărul pe față și hotărâm pe măsură.

Toate instituțiile statului trebuiesc reduse, restructurate și lustrate.

Facem apelul la UNIUNE. Nu uniune politică ci umanitară, patriotică.

Trebuie să cerem alegeri anticipate după o lege nouă.

Și dacă tot pe cei vechi îi alegem, merităm revenirea la RPR cu sprijinul URSS.

Doamne păzește!