Ziar Nr.191

Urgia provocată în ultimii ani de falsă democrație ne-ar aruncat pe toți în lacul grijilor de mâine.

Ne zbatem să supraviețuim dar ne-a ajuns apa la bărbie.

Poporul a reținul promisiunile guvernanților și speră venituri mai mari, salvatoare.

Dar poporul nu știe și nu vede buzunarele goale ale țării.

Toți cei din lac cer colace de salvare din barca guvernării. Dar ele nu există.

Am aflat, ca o minune, că s-au plătit datorii restante și firmele au primit gura de oxigen.

Am aflat, ca instituțiile se vor optimiza prin plecarea nepoților și amantelor.

Fiscul va impozita marile corporații care au supt destul sub aripa acum frântă.

Faptul că se lucrează la drumuri, poduri și clădiri, faptul că mici firme prind curaj, că nu avem șomaj din lipsă de locuri ci din lipsă de brațe, că motoarele ruginite încep să se rotească, toate astea noi poporul nu le vedem.

Noi vrem colace individuale!

Noul prim ministru ne spune și noi nu credem. Important este ca pompele industriei, economiei, să pornească să verse apa din lac în mare. Apa scade și ne salvăm toți deodată.

E prima dată când am auzit un plan bun. Și dacă apa scade mă salvez singur fără colac.

E prima dată când îi cred!

Dar să nu uităm neocomuniștii din lac. Cocodilii iubesc apa mare, se unesc în haită și mușcă orice.