Ziar Nr.6

PUTEREA

Împotriva răului a setei de avere și putere nu s-a găsit antidotul. Imunitatea nativă la rău trebuie evoluată prin educație. Este rolul celor 7 ani de acasă.

Urmează autocontrolul adolescențian și definirea personalității. Aici avem nevoie de idealuri, prototipuri, mentori și admirație.

Îndemnul la rafinament trebuie să fie instinctiv, dorit și răsplătit prin recunoașterea anturajului.

Societatea ne oferă etaloanele și ștacheta afirmării.

Împins de la spate, urcușul eșuează în declin. Conștientizând efortul evaluăm evoluția.

Pentru asta ne uităm în jur.

Societatea este lumea copilăriei, colegii de clasă, prietenii de joacă, familia, profesorii, cărțile și un film bun. Ajungem să evaluăm și să alege partenerul de viață după propriile aspirații.

Când soarta ne rupe din mediul adecvat, când ambianța este suburbană, când educația e frântă și mentalul deviat, rămânem în cel mai bun caz mediocrii și goliți de principii în autosatisfacție.

Un popor fără tradiție, cu familii destrămate, cu școli inferioare, fără cultură, fără discipoli, fără o conducere care să compenseze nonvaloarea, devine o turmă dezorientată.

Singurul scop rămâne bunăstarea materială.

Ceea ce trăim azi este imaginea acestor monștrii goi, cățărați unii peste ceilalți, fără elementarul bun simț, fără rușine și respect. O populație și ea redusă la supraviețuire îi ignoră prin absenteism dar suferă consecințele lipsei demnității civice.

Destine frânte, familii destrămate, anarhie, sărăcie și deprimare.

Se ajunge la nivelul pragului critic când durerea se transformă în ură și când animalul înfometat cere sânge.

De obicei revolta cu distrugeri și jertfe nevinovate conduce la saltul calitativ al schimbării în sparanța înnoirii. Revoluție sau râzboi.

Nici un imperiu nu a fost nemuritor. Păcat de cei ce nu au apucat să trăiască vremuri noi.