Ziar Nr.22

Am ocolit un răspuns tranșant. Am evitat subiectul.
O serie de evenimente au creat masa critică ce impune clarificarea situației.
Pentru istorici este prea devreme, pentru ziariștii de investigație prea obscur.
Pentru noi prea periculos. Pentru ei dezonorant.
Poporul român este condamnat să trăiască în minciună, scenarii și subversiune.

Perioada înfloritoare, democratică a Monarhiei s-a încheiat odată cu instaurarea Republicii.
Tot ce a urmat este ambigu.

Casa Regală, prea slabă condusă de un Rege fără maturitatea cerută de crize extreme și Comuniștii, prea amatori, prea criminali și fără educație politică elementară.

Din acest moment totul este interpretabil: Abdicarea Regelui, legalitatea Republicii, corectitudinea Constituției, dictatura comunistă cu epurarea politică, naționalizarea, colectivizarea, mistificarea istoriei, cenzura culturii și multe alte abuzuri.

Ce știm este că dictatura comunistă s-a înfăptuit și continuat ca aparat represiv cu folosirea securității. Căderea cortinei de fier, revoluția, lovitura de palat, schimbările guvernamentale nu au schimbat decorul social.

Neo-comunismul a desființat orice opoziție, politică sau civică.

Un ghimpe și un pericol potențial îl reprezenta Casa Regală.
Soluția elegantă a fost repede găsită și speculată. Căsătoria cu fiica Regelui a fost calul troian. Regele a fost sfătuit să nu aprobe această căsătorie otrăvită.

Împotriva statutului Casei Regale a acceptat căsătoria fiicei sale cu un bărbat de statut social necorespunzător.
Consortul este văzut de popor ca un intrus. În timp s-au materializat suspiciunile.
Domnul Duda a înlocuit tot personalul Casei Regale și are controlul definitiv asupra soției și socrului.
Un ultim pericol îl constituia principele Nicolae, crescut de mic în preajma Regelui în spiritul succesiunii dinastice.

Atunci când vârsta și-a spus cuvântul, a urmat ultimul atac la Rege.
A fost retras din viața publică, a fost numit un Custode și principele Nicolae a fost eliminat din linia de succesiune.
Deci nici abdicat legat, nici mort fizic, nici cu succesor la ton.

Din nou totală netransparență. Regele a dispărut definitiv. Nimeni nu are acces la M.S.
Custodele nu este un succesor la ton. Documentul mazilirii principelui Nicolae este suspect.

Știm că Regele de câțiva ani nu mai recunoștea persoanele din anturajul său. Boala îi slăbise luciditatea.
Nimeni nu l-a mai vizitat, nimeni nu l-a mai văzut. Cu totul inexplicabil, nu a fost fotografiat lângă sicriul soție, nu a aprins o lumânare.
Ne întrebam dacă mai este în viață.

Principesa Margareta declara despre starea de sănătate: Regele este liniștit!
Sub control medical, îngrijit de două călugărițe române.
Când starea sănătății s-a înrăutățit a primit Sfânta împărtașanie, ce implică împăcarea cu cerul și pământul.

Este momentul în care nepotul său principele Nicolae vrea să-l vadă și este oprit.

Nu avea dreptul, sau nu avea ce să vadă.
Cele două călugărițe s-au opus, s-au luptat. Aveau probabil antrenament paramilitar de gardă personală.
Și ce păzeau? Un pat gol? Păzeau oare un secret? Vom vedea oare actul de deces eliberat de autoritățile elvețiene?

Coincidența face ca PSD să introducă tocmai acum proiectul de lege pentru instituționalizarea Casei Regale.
Oare a fost necesar ca Regele să fie declarat viu până la perfectarea acestei negocieri?
O va aproba și cu mâna tremurândă o va și semna?

Principesa Margareta nu a răspuns solicitării grupurilor monarhiste de al reabilita pe principele Nicolae și de a nu negocia transformarea Casei Regale în ONG.

Noi așteptăm ca la decesul tatălui său, eliberată de conveniențe, să divorțeze politic, să se declare Regină și să ceară, ceea ce tatăl nu a făcut, restaurarea Monarhiei. Să iasă în stradă și la funerariile regale să strige, jos comuniștii! Salvați România!

Probabil nu o va face fiindcă poporul nu o iubește.
Surpriza ar fi să o facă succesorul de drept, iubit și așteptat de popor,  principele Nicolae!

Dacă nu, tot securitatea a învins:
România a fost trădată de toate instituțiile sale.

Am pierdut ocazia anului 1992 și am avut un Rege tăcut, absent, neluptător, împovărat de umbra trecutului.
Am rămas noi poporul să ne facem dreptate.

Până atunci ne vom îngropa ultimul Rege, vom uita Dinastia.
Sau vom pune umărul la o nouă Casă Regală a României, alături de ONG Casa Regală cu care nu va avea nimic comun.

Exemplul lui Carol I și a lui Ferdinand poate fi urmat. Ne lipsește un Cuza și un Parlament.
Regalitatea Europeană ne va propune un Rege și România v-a renaște.

Pentru asta, trebuie să sperăm.