Ziar Nr.10

Un câștig, o nouă pierdere.

Am urmărit cu interes și așteptam marea schimbare. Se zguduie un munte de noroi. Se destramă un clan.

Un partid cade, se ridică, rezistă, se clonează, își devorează membrii și promovează cadre noi. Un partid este nemuritor și este devotat poporului care l-a ales conducător. Are un nume roșu triumfător.

Dar unul care evident cade în extrema dictaturii, conduce, verifică și aprobă totul urmărește un scop anume.

Este evident că guvernanții pe tăcute și în timp, au cucerit toate instituțiile statului. Puterile în stat sunt captive. Ultima treaptă, justiția este devorată din interior. Ultimile bariere sunt eliminate, penalii albiți.

La presiunea publică și politică au schimbat miniștrii. Ne-am bucurat. Dar cei propuși din eșalonul succesor nu sunt nici altfel, nici mai buni.
Ne-am învățat cu: La vremuri noi, tot noi!
Dar să nu trecem cu vederea consecințele. România se scufundă. Ne facem că nu vedem?