Ziar Nr.11

Echitate.

Nici politicienii, nici istorici nu mă vor elucida.

Un sportiv a fost decorat cu un ordin al președenției și are la deces dreptul la onoruri militare fiindcă a făcut ceva pentru țară.
Regina Ana, considerată persoană publică, nu a avut acest drept. A fost simplă consoartă a unui rege detronat?

Parlamentul este corect, echidistant și respectă legile. Dar legea e făcută să ne respecte pe noi, poporul.
Și mă îndoiesc că logica-democratică, așa cum o înțeleg eu, poate explica contradicția impusă de bunul simț.

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României după toate canoanele constituționale este recunoscut și educat de mic copil, de însăși Regele Mihai, să devină succesor.

Ce este scris în sânge și în mentalul colectiv, este mai trainic ca legea. Nicolae este stimat și mai în drept decât orice custode feminin promovat după legile familiei. Poporul își cere dreptul la continuitate.

Dictatul regal de scoatere din succesiune este ilegal, numeni nu l-a văzut, nimeni nu îl crede, este controversat și bănuit de fals.
Apelul monarhiștilor adresat principesei Margareta, e rămas fără răspuns. Ceream să nu negocieze cu PSD. Ceream să nu vândă Casa regală pe taraba ONG/urilor. Ceream să-l repună pe Nicolae în linia succesorală. Ceream ca măcar în Casa regală să se respecte ordinea constituțională.

Admitem că 1923 este ultimul an al adevărului legislativ, dar îl ignorăm. Legea salică nu a fost abrogată deși alte state au făcut-o. Căsătoriile nemorganatice nu sunt admise. Deci prioritatea între lege și drept se cere definită.

Acest amestec românesc de regalitate, neocomunism, certuri familiale și sete de buget nu poate servi un popor dornic de dreptate, adevăr, credință și stabilitate. Toate bine sudate cu mult bun simț.

Principele Nicolae este pentru mine viitorul Dinastiei României, al Regatului, îl recunosc, îl susțin, îl respect și vi-l recomand.