Ziar Nr.48

Ne respectăm părinții, profesorii și prietenii și ascultăm de șeful.

Nu am fost pus niciodată în situația să aleg între tata și șeful. Dar mă gândesc că unul este veșnic tată și altul mereu altul.

Când ajungi în poziția de prim-ministru alegi între popor și șeful.

Avem exemple când prim-ministru a declarat mândru că este credincios celui care l-a propulsat.

Ne întrebăm, oare acest om vede în această loialitate un act de disciplină sau de supunere?

Să fi prim-ministru, să hotărăști destinele unui popor și să o faci numai la comanda șefului. Nu te întrebi, poporul ce simte și tu în serviciul cui ești?

Îmi dau demisia în semn de credință și respect pentru șeful!

Dar asta nu e credință. E lașitate, este trădare, este nesocotirea răspunderii pentru postul pe care-l ocupi. Iei o hotărâre care ne privește pe toți, dar mai ales pe copiii noștrii.

Esti o marionetă care ai condus țara, esti o cârpă cu care șeful își șterge mizeriile, ești un om de nimic, fiindcă nu ai decât slugărnicie.

Acum șeful schimbă cârpa. Cea veche ajunge la gunoi.

Începe o nouă tentativă și ticăloșia merge mai departe. Păpușarii sunt aceiași și nimeni nu-i oprește.

Poporul a ieșit în stradă și-și strigă disperarea. Dar nimeni nu-i ascultă.

Ne punem speranța în primul om al statului.

E președintele nostru, e șeful armatei, este conducătorul unui popor.

Zilele trec și nu se întâmplă nimic. Consultații, comentarii și concurența între interese de stat sau personale.

Se pare că acolo sus nu se vede ceea ce strada știe demult și acum o strigă:

DIZOLVAȚI PARLAMENTUL! Ei sunt dușmanii poporului!

Nu avem lege pentru asta. Deci nu se poate.

Mai am o unică speranță: Unde ești tu ȚEPEȘ DOAMNE!